,,Paradoxul cărnii''

Faimoasa actriţa rusă Faina Ranevskaya a spus: ,, Животных, которых мало, занесли в Красную книгу, а которых много - в Книгу о вкусной и здоровой пище.''(,,Acele animale care sunt puţine (rare) sunt incluse în Cartea Roşie, iar animalele care sunt multe sunt incluse în Cartea mîncărurilor gustoase şi sănătoase.''). E o glumă, dar, pînă la urmă cam aşa e. De cînd sunt mică mă preocupă paradoxul acesta ,,al cărnii'': pe unele animale le iubim, le creştem în condiţii aproape umane, le atribuim calităţi umane, învăţăm copiii să le iubească, să nu le chinuie, căci sunt nişte fiinţe vii...Pe altele le mîncăm fără nici o părere de rau. Chiar şi acelaşi animal, de exemplu mielul, ne trezeşte sentimente de afecţiune, copiii îl iubesc şi se joacă cu el, îl hrănes cu biberonul...şi apoi îi dăm copilului să-l mănînce...Înţeleg că asta-i viaţa şi că trebuie să mîncăm ceva, dar mi s-a părut întotdeauna o chestie foarte ciudată.
Eu n-aş fi putut omorî un animal, decît poate dacă aş fi într-o situaţie limită. Atunci de ce sa-i las pe alţii sa-l omoare pentru mine...ca să văd dupa aia carnea tocată şi gătită frumos şi să nu mă mai gîndesc la asta.
Mă gîndesc că a fost o perioadă în istoria evoluţiei umane în care trebuia să mîncăm carne, dar acum cred ca oamenii nu mai au nevoie de asta. Tocmai de aceea apar din ce în ce mai multe dovezi care demonstrează că nu e bună pentru sănătate, care arată că poate fi înlocuită de surse vegetale de proteine fără nici o problema...Spiritul evoluează şi materia evoluează, nu se pot produce schimbări la niveluri înalte ale fiinţei umane, fără să se producă schimbări la nivelul corpului. Pînă la urmă e o chestiune de alegere şi de cît de pregătiţi suntem, nu e absolut nici o problemă că unii simt deja nevoia acestor schimbări, alţii nu. Au existat din cele mai vechi timpuri călugări şi iniţiaţi care se alimentau alfel şi nimeni nu le-a urmat calea...era vorba de evoluţia lor individuală, pe cînd acum e un fenomen în masă, întîlnesc din ce în ce mai mulţi oameni care spun că nu mănîncă sau ar vrea să nu mănînce carnea. Şi mă bucură enorm. Nu pentru că mă deranjează când cineva mănîncă carne, dar pentru că aceasta schimbare o simt ca una naturală în evoluţia fiinţei umane, o dorinţă sinceră şi nu un trend. Voi mîncaţi carne? Şi dacă nu, de ce?

Comentarii

Postări populare